Horrorul filmelor horror

Nu ma consider fan al filmelor horror. Doar ca de cateva luni am inceput sa vad la kilogram diferite creatii ce se incadrau in zona horror/thriller/gore/splatter. O concluzie mai importanta a fost ca europenii reusesc mai des sa creeze atmosfere veridice scary prin diferite tehnici cinematografice, plus ca se intalnesc mai des actori ce par cu adevarat speiati dar americanii castiga la capitolul bani, reusind sa creeze decoruri cu adevarat bolnave. Nu tot timpul, doamne fereste, caci majoritatea filmelor de gen ma fac sa adorm. Sau imi ia vreo zi sa vad unul singur, de interesante ce sunt.

Dar trec la punctul cel mai important. Si anume ridicolul suprem ce l-am descoperit . Cum se face ca TOTI monstrii, fantomele, spiritele, demonii, etc. din aceste filme sunt al naibii de tampiti iar toti fermierii descreierati salbatici si imbecili cu drujba in mana sunt de o agilitate si precizie apocaliptica?
Asadar, daca spiritul unui om ce a murit a fost deranjat, aceasta creatura omoara pe oricine are in jur. Cu rautate si salbaticie. Normal ca asta e si ceva asteptat de la demoni, dar e la fel ca la stirile de la ora 5, cand apar numai omoruri. Se creeaza o imagine totusi neveridic de evil. Ca sa fiu mai clar, dupa moarte spiritul se tampeste si se salbaticeste. Mi se pare amuzanta aceasta viziune asupra vietii de dupa.

Ma inclin in fata industriei filmelor horror caci ma fac uneori sa simt cu adevarat ca traiesc aratandu-mi creaturi sau cadavre, aratandu-mi ca atunci cand stingi lumina totul e posibil.
Intrebaile si opiniile sunt, desigur, ale unui layman asa ca va rog tratati-le ca atare si nu cu injurii.

Handshakes are just a silent Fuck You!

In fiecare zi suntem niste soareci sociali ce alearga pe roata analista a intalnirilor si relatiilor interumane. Si odata cu succesul unei curse, odata cu un zambet, o strangere de mana, o acceptare in cercul ce se invarte ametitor primim bucatica de branza, ca recompensa.

Cred ca simt fericit sa fiu numai eu cu mine intr-o camera pentru ca nu trebuie sa ma salut. Nu trebuie sa ma uit dupa mine, sa imi caut privirea, sa imi zambesc cand mi-o intalnesc, sa ma ridic, sa ma indrept spre mine, sa imi intind mana, sa mi-o strang si cu un zambet si mai larg sa zic: Salut! Sa intreb ce mai fac, sa pun 2-3 intrebari lejere, de sine qua non iar apoi sa ma retrag in turnul de observatie, pentru a fi pregatit pentru o noua recunoastere. Bad Religion si al lor cantec The Handshake - o subliniere a ipocriziei.

Si ma gandesc ca toata viata am luptat sa fiu un animal social, sa pot sa strang din dinti ca sa zambesc oricand vad pe cineva, sa fiu intotdeauna NICE cu cei pe care ii cunosc. Mai bine zis, sa ma simt bine in pielea mea, sa fiu responsabil de persoana mea sociala, de fapt sa fiu o persoana sociala. Dar nimeni nu m-a impins de la spate sa ma pregatesc si in interior pentru a fi un nou link in lantul social. Pentru ca trebuie mai intai sa zambesc inauntru pentru a zambi pe dinafara, trebuie mai intai sa trec peste toate movilele ce caracterizeaza o camera cu oameni ce se uita la tine analitic, si abia apoi sa fiu sincer in abordarea necunoscutilor.

A, sunt super ok acum sa cunosc oameni noi si sa creez legaturi. Numai ca acum incerc sa ma tin departe de ipocrizia ce usor poate sa muste din fiecare noua sau veche legatura, si vreau ca oamenii sa fie mai dezinhibati. Caci atunci vor disparea incruntarile si atitudinile cool.

1:16 AM, juma' de bere ramasa

Da, e adevarat, dupa titlu va dati seama de situatie. Recunosc ca scriu aceste text intr-o maxima exaltare a onestiatii. Si cine trebuie sa stie va sti si de ce si va trage si concluziiile necesare. Deoarece acum e mai greu de comunicat direct.

Sa nu ma luati in ras, si stiti si de ce iar daca nu stiti inseamna ca nu e locul vostru pe aceste randuri.

E a3a si Razvan o va aduce pe a4a. O punkerita blonda se agita si ne atinge in exaltarea ei. Se intoarce si ma intreaba daca ma deranjeaza. Pentru mine un joc, tipe care sa se lovesca de mine, unde am mai vazut? Doar la pogo...dar nu e cazul. Razand zic ca nu e nici o problema. Ea da se se frece de mine. Copchila. Diferenta intre generatii. Era beata si abia mai tarziu ne-am dat seama. Sa va zica Razvan ce amuzant era. Si ce ciudat ca in miezul autointegrarii mele in societate apar figurine din astea.

Si uite asa intr-o seara am decis sa fiu super prietenos cu TOATA LUMEA si sa nu ma supar pe nimic si pe nimeni si sa rad si sa zambesc si sa fiu super ok. Am intalnit oameni super ok, care mi-au zambit si s-au comportat cu bun simt.

Si totusi stiam eu de ce de 22 de ani stau la locul meu. Pentru ca asa e bine. Si pentru ca asa voi fi. Pe la jumate totusi, caci omul invata, dar totusi. Sa nu se mai frece gagicile ametite de mine. Am asteptat atatia ani sa se intample asta si se intampla exact cand eu nu mai sunt copacul lui Baloo. Eu ma gandesc la draperii, baieti, cine stie cunoaste ;).