Thursday, June 12, 2008

Wednesday, June 11, 2008

Antidepresivul triciclic de seara

Vreau sa ma musc de coada
De atata vreme ii tot dau tarcoale

Ma rostogolesc pe nisipul unde de cu trei seri inainte iepurii fumegau
si grauntele se rostogolesc cu mine, desi nu isi gasesc locul spre stomacul meu
Ma musca marea de picioare, dar intotdeauna imi lasa vreme sa ma vindec
imi panseaza ranile cu toate algele spalate de apele de dimineata
si apoi ramase in prosoapele de plaja ale elevilor

Sunt nisip si vreau sa fiu din nou sticla, sa fiu suflat din os in trup
si decongelat, deconfiat, desconspirat, in trei foi rulat
curat, spalat, pansat

Vreau sa musc din toti ce scriu, sa le molfai mainile ingrate
iar cei ce in seara asta scriu, o fac pe propriul contract de net

De ma veti gasi amestecat cu nisipul cel ce se lafaie sub soare
ma veti intampina cu galeti de suspine
dar voi ridica o mana si galetile se vor sparge
iar in locul unde vor cadea or sa creasca prosoape imense de plaja
stropite cu cercei si oja

Vreau doar cerul.

Wednesday, June 4, 2008

Va rugam anuntati preotul sau duhovnicul in caz de reactii adverse la produsul VIATA.

Stii serile de vara cand respiram transpiratia numai pentru a o pedepsi ca ne incalzeste?
Sau poate biciurile sub forma de maieuri frivole ce imi faceau semne obscene ce ma enervau la culme numai pentru a le arunca cat colo spumegand de furie. Iar tu stand intr-un colt razand cu urechile departate de zambet pentru ca ma las asa atins de atitudinea nerespectuosa a unor imbracaminti si asa nefolositoare pe timpul noptii.

Stii cand am cazut sub birou si m-au scos de acolo cu pixuri rupte si foi mestecate?
- NU vreau! NU vreau!
- Domle, lasa pixul jos, nu fi nebun! Mai vezi un film, una alta, o maslina, o atentie...
Nu vroiam si pace. Cand m-am rostogolit in cele din urma de foame afara de sub birou m-au atacat cu paste. A naibii reforma. Paste peste tot. Alo, domnu ton, lasa fata in pace!

Stii ce tare m-am speriat cand te-am vazut dormind pentru prima oara?
Nu stiam cum sa te trezesc mai repede si in ce fel...cu o tigara, am zis ca e periculos, ca nu te mai opresc din tusit. Poate cu o muzica buna, am zis ca apoi te uiti urat la mine de gresesc melodia. Poate cu o mancare buna, dar paste tot ai mancat. Dar sa incercam o floare...dar ce gust sa aiba? Sa zicem ca poate un sarut...si daca ai nasul infundat si nu poti respira, cum sa te am pe constiinta? Domle, cel mai bine ar fi, zic io, sa stau foarte cuminte si sa nu zic si sa nu fac nimic. Astfel tu, asteptand ca eu sa te trezesc si vazand ca eu nu fac nimic si nu scot nici un sunet, sa te enervezi si sa te trezesti sa imi ceri socoteala ca domle ce te-am enervat, ca sa vezi.

Imi pare rau...[sic]

"...asa e cand nu o ungi."

Mi-am zis sa fac un exercitiu de creatie, de scriere, asta de ceva vreme. De cand am observat lipsa totala de creativitate ce imi uza serile de vara. Nu am mai simtit de mult acea efervescenta a ideilor desi trairile au fost cam pe aceleasi coordonate hemihimerice, mai ales sub aripile muzichiilor. Asadar, am zis sa fortez putin telecomanda, chit ca nu aveam nici tragere si nici chemare. Cred ca totusi incepe sa scartaie mai putin roata, asa e cand nu o ungi. Dar nu numai lipsa atentiei conteaza, mai intra in ecuatie si cultura scazuta in florea-soarelui plus ca muncitorii mai o dau din greva in pauza si se duce dracului transportul de ulei. Sa nu mai zic de drumurile astea proaste, domle'!

Poate gandurile par negative cand le incepi cu nu, iar cand le incepi cu poate pari nesigur, asa ca in mod cert daca le incepi cu deci iti tradezi forta ganditoare care la asa o viteza lasa in ceata forta scriitoare care prinde ideea la sfarsit. Deci suntem in cursul unui exercitiu de creatie iar pana acum tot dau cu sutul in minge si totusi, desi joc singur, nu am spart nici un geam si astept sa vad pana la sfarsit cati or sa vina cu mingea in mana si cu un cutit in ea.

Eu nu stiu bre totusi de unde va luati benzina.