Stii serile de vara cand respiram transpiratia numai pentru a o pedepsi ca ne incalzeste?
Sau poate biciurile sub forma de maieuri frivole ce imi faceau semne obscene ce ma enervau la culme numai pentru a le arunca cat colo spumegand de furie. Iar tu stand intr-un colt razand cu urechile departate de zambet pentru ca ma las asa atins de atitudinea nerespectuosa a unor imbracaminti si asa nefolositoare pe timpul noptii.
Stii cand am cazut sub birou si m-au scos de acolo cu pixuri rupte si foi mestecate?
- NU vreau! NU vreau!
- Domle, lasa pixul jos, nu fi nebun! Mai vezi un film, una alta, o maslina, o atentie...
Nu vroiam si pace. Cand m-am rostogolit in cele din urma de foame afara de sub birou m-au atacat cu paste. A naibii reforma. Paste peste tot. Alo, domnu ton, lasa fata in pace!
Stii ce tare m-am speriat cand te-am vazut dormind pentru prima oara?
Nu stiam cum sa te trezesc mai repede si in ce fel...cu o tigara, am zis ca e periculos, ca nu te mai opresc din tusit. Poate cu o muzica buna, am zis ca apoi te uiti urat la mine de gresesc melodia. Poate cu o mancare buna, dar paste tot ai mancat. Dar sa incercam o floare...dar ce gust sa aiba? Sa zicem ca poate un sarut...si daca ai nasul infundat si nu poti respira, cum sa te am pe constiinta? Domle, cel mai bine ar fi, zic io, sa stau foarte cuminte si sa nu zic si sa nu fac nimic. Astfel tu, asteptand ca eu sa te trezesc si vazand ca eu nu fac nimic si nu scot nici un sunet, sa te enervezi si sa te trezesti sa imi ceri socoteala ca domle ce te-am enervat, ca sa vezi.
Imi pare rau...[sic]
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment