Handshakes are just a silent Fuck You!

In fiecare zi suntem niste soareci sociali ce alearga pe roata analista a intalnirilor si relatiilor interumane. Si odata cu succesul unei curse, odata cu un zambet, o strangere de mana, o acceptare in cercul ce se invarte ametitor primim bucatica de branza, ca recompensa.

Cred ca simt fericit sa fiu numai eu cu mine intr-o camera pentru ca nu trebuie sa ma salut. Nu trebuie sa ma uit dupa mine, sa imi caut privirea, sa imi zambesc cand mi-o intalnesc, sa ma ridic, sa ma indrept spre mine, sa imi intind mana, sa mi-o strang si cu un zambet si mai larg sa zic: Salut! Sa intreb ce mai fac, sa pun 2-3 intrebari lejere, de sine qua non iar apoi sa ma retrag in turnul de observatie, pentru a fi pregatit pentru o noua recunoastere. Bad Religion si al lor cantec The Handshake - o subliniere a ipocriziei.

Si ma gandesc ca toata viata am luptat sa fiu un animal social, sa pot sa strang din dinti ca sa zambesc oricand vad pe cineva, sa fiu intotdeauna NICE cu cei pe care ii cunosc. Mai bine zis, sa ma simt bine in pielea mea, sa fiu responsabil de persoana mea sociala, de fapt sa fiu o persoana sociala. Dar nimeni nu m-a impins de la spate sa ma pregatesc si in interior pentru a fi un nou link in lantul social. Pentru ca trebuie mai intai sa zambesc inauntru pentru a zambi pe dinafara, trebuie mai intai sa trec peste toate movilele ce caracterizeaza o camera cu oameni ce se uita la tine analitic, si abia apoi sa fiu sincer in abordarea necunoscutilor.

A, sunt super ok acum sa cunosc oameni noi si sa creez legaturi. Numai ca acum incerc sa ma tin departe de ipocrizia ce usor poate sa muste din fiecare noua sau veche legatura, si vreau ca oamenii sa fie mai dezinhibati. Caci atunci vor disparea incruntarile si atitudinile cool.