Do resuscitate!

Ce muzici ni se zbat in piept
cand aripile aspre ne bat fulgii
cand ciocurile musca din cutie

pe ce muzici vom fi ingrobati
cand vor fi evadat si carcasele noastre
ramase sub soarele fatarnic
vor fi rontaite sistematic de tramvaie

caci indeajuns de ironic
e posibil sa fi murit in piata unirii
in statia de tramvai stau sine
si pe sine stau oameni

de ce muzici sa ma agat acum
sa ma traga de pe linie
si sa imi traga linie
de aici nu mai primesti imprumut

voi fi murit sper acum bine
indeajuns de mult si de puternic
pentru un timp indestulator
indeajuns de mort

imi culeg bucatile de coasta
si sug sangele de pe ele
carnaraie multa, mirositoare
de calitate, tanara, frageda

camasa sfasiata imi face din nasturi
semne disperate
mi-o voi uri azi
caci e murdara

imi azvarl o mana peste tine
sa vad daca esti indeajuns de rece
si ni se lipesc falangele
se lipesc intre ele, ranile

papucii zburda prin statie
si eu mor in sosete
fara cuseturi
si fara cateva degete

am ochiul tau la mine in piept
sarit pe furis in accident
se rostogoleste pe perete
si se balaceste in sange

tu iti poti misca gura
si ma musti sec si neasteptat
vrand sa tip imi pica urechea
si lumea atunci chiar rade

suntem un circ ce ar trebui
sa se rostogoleasca la vale
spre alta statie
eventual spre casa

piciorul drept da semne
si mi-l smulg
sfortarea fiind prea puternica
el sparge un geam, cam scump

iti iau cinci minute de zambet
sa ma fac frumos
imi fac parul cu sange si praf
si ma spal pe fata cu limfa

te scutur si iti cam sar cateva degete
iar 2 coaste se infing intr-o doamna
mai pun geaca pe unde
lipseste carne

piciorul aport!
sare neasteptat la loc si asteapta
cuminte dar ischemic
pe celalat sa inceapa

te sprijin si apoi te arunc
pe banca sa ne tragem duhul
in timp ce tramvaiul
treiera bucati de creier ramase

sunt victime ale luptei
sunt amintiri in care am luptat
cu cine am luptat
pentru ce am luptat

cineva inimos vine
sa spele cu sapun sangele
pentru ca tramvaiul sa nu alunece
sa cada peste noi, morti

banca scartaie sub greutatea
sangerarii noastre nesperata
si ma simt
ca un strigoi gol ce sunt

te rostogolesc si ma smuncesc si pe mine
ajungem in statie
alti spectatori dar aceleasi zambete
omenesti, crestine

voi a dormi
sa mi puna la loc
toate celea ce suna si curg
eventual sa iti gasesc ochiul

prim cinematograf ce ne tii
iti juram scaune curate
sau cat mai curate
pentru ca rani avem

te las pe un scaun obisnuit
iar eu cad ridicol langa tine
rece si adormit
putred dar sincer

se face de cu seara
si filmul scanceste sa inceapa
eu musc din gatul tau
sa vad ca razi

si radem, mai morti ca niciodata.

Filantropicul

Intr-o zi am sa ma arunc de pe acest bloc in alt bloc, sau poate o casa intr-o curte intr-o pajiste intr-o periferie.

Stateam la calculator. De obicei vestile proaste vin din partea unor intermediari in care daca dai, pe langa ca nu or sa simta nimic, mai si trebuie sa iti cumperi alt intermediar cu care sa navighezi pe internet. Sinceritatea ei era dezarmanta. Dar asa face o femeie prinsa in plase. Sau care tocmai a scapat din plase. Ce rost are sa arunci in aer vanatul dupa ce l-ai impuscat? Si pe langa asta sa arda si padurea. Tocmai ca avem impresia ca tot timpul facem head-shot, cand de fapt avem aruncatoare de rachete cu care ne facem de cap. Nu eram inocent. Precum ma dadeam. Dar de obicei in dezechilibru primesti loviturile cele mai puternice.

Iti dai seama ca pe langa urletele inabusite eram sa izbucnesc in ras cand am aflat ca am sponsorizat futaiuri. Deja ironia intrecea orice granite. Eram gata sa accept situatia ca una roz tocmai datorita faptului ca devenisem un personaj intr-o poveste de ras in cinema cu cineva de dupa gat. Vedeam deja diminetile in care dupa 4 beri aveam sa le povestesc amicilor si ei sa rada amuzati de tragismul situatiei. Sau mai bine de faptul ca pur si simplu lucrurile se intampla. Pur si simplu oamenii sunt egoisti. Cum sa actionezi altfel decat asa? Este total anticapitalist. Acel capitalism prezent de milioane de ani care ne pune sa luam de par doua femei deodata si sa le caram spre pestera. Nu intotdeauna in acelasi timp dar oricum, la 2, mai conteaza?

In cine sa dai? Si cu ce? Vorbele mi-au fost prea aproape intotdeauna. Le foloseam chiar atunci sa imi explic situatia. Tousi nu puteam sa nu prefer unii termeni blasfemianti. Sageti destule, tinta mare. Acelasi intermediar. Luasem tot incendiul si il pusesem intr-un tren din care aruncam cate un copac in flacari in fiecare oras intalnit pe drum. Cu timpul, cam toata siberia era deja gata. In cateva mailuri lumea noastra se carboniza. Si ele, mailurile, s-au autodistrus. E ca si cum ai deschide cutia pandorei si ai tine cheia ca si amintire.

Si totusi nu era vorba de capitalism obisnuit. Not your usual Kaufland versus Carrefour. Nu. Deja duceam batalii pe atatea fronturi incat numai niste titani ai banilor puteau face fata cu harta bataliei. Deja manusile erau date jos de mult si roase de furnici. Scuturile erau infipte in perete iar ca gloante puneam propriile degete cu unghii ascutite si inmuiate in sucurile baute de-a lungul vremii. Trecusem de baionete si de dueluri cu pistoale de 100 de ani. Nu mai aruncam batiste si nu mai ne aratam unul pe altul cu degetul. Ajunsesem in acea incapere in care nu intri ci esti tras inauntru ca intr-o gaura neagra. Iti dai seama ca am iesit de acolo pe jos. Nici acum nu stiu daca am iesit totusi din camera. Peretii ei semanau foarte bine cu lumea reala. Era acolo camera mea, McDonaldsul de la gara, viitoare prietene, viitoare orgasme, viitoare scrieri, viitori intermediari.

Acum deschid usa apasand mai lent clanta ca de obicei. Ma sterg de materia neagra ce inca se mai agata de haine si pasesc afara. Ma gandesc ca ea a folosit alta usa si ma bucur. Zambesc si dau afara aceeasi suflare cu care am intrat.

Sani sponsorizam intre noi.

Aceasta fieraraie de zi cu zi

Eram pe o plaja semi ocupata, galbena si tacuta in care toate nisipurile trecute se adunasera sa imi joace o festa de mari proportii. Festa era ca eu credeam ca ziua e unica. Oricum, era dimineata si era si ea. Stateam aruncat intr-un sezlong mai obosit ca mine iar ea era intinsa peste gandurile mele ca o camasa la 4 dimineata duminica cand te pregatesti sa incununezi o seara de succes cu o domnsioara de mai putin succes. Nu prea puteam sa imi misc mainile, am incercat sa le arunc pana pe mal sa le spal dar ele stateau mute. Otelite, impietrite nu raspundeau la nici un stimul. Impacat cu gandul serpilor de fier cu care ma voi ajuta de acuma sa rup sutiene m-am auto-imbarbatat ca sa imi pun ochelarii de soare. Acum puteam sa vad mai clar. Mai clar pe ea, fiind inca de-a dreptul fara bun simt se infipsese in nervul meu optic. Era de-a dreptul suparator, fiind si imbracata in costum de baie. Sa vezi numai spatele genunchilor ei, degetele de la picioare cu oja rosie...desigur trebuia sa sufar. Mai imi arunca un san peste fata si urlam, oamenii se uitau la mine, eu ma prefaceam ca ma uit si eu dupa netrebnic. Soarele incepea sa se ridice molcom si cam imi ranjea animalic caci stia ce se petrece. Eu, asuprit, atacat din toate colturile, ma ridic cu greu si ma tarai pana la cazare. Rostogolit de o batranica inevoitoare ma insurubez in pat. Si atunci, odata cu opritul respiratiei mele si a vantului afara si a valurilor, o aud soptindu-mi: Mmmmm, Neata.