Aceasta fieraraie de zi cu zi

Eram pe o plaja semi ocupata, galbena si tacuta in care toate nisipurile trecute se adunasera sa imi joace o festa de mari proportii. Festa era ca eu credeam ca ziua e unica. Oricum, era dimineata si era si ea. Stateam aruncat intr-un sezlong mai obosit ca mine iar ea era intinsa peste gandurile mele ca o camasa la 4 dimineata duminica cand te pregatesti sa incununezi o seara de succes cu o domnsioara de mai putin succes. Nu prea puteam sa imi misc mainile, am incercat sa le arunc pana pe mal sa le spal dar ele stateau mute. Otelite, impietrite nu raspundeau la nici un stimul. Impacat cu gandul serpilor de fier cu care ma voi ajuta de acuma sa rup sutiene m-am auto-imbarbatat ca sa imi pun ochelarii de soare. Acum puteam sa vad mai clar. Mai clar pe ea, fiind inca de-a dreptul fara bun simt se infipsese in nervul meu optic. Era de-a dreptul suparator, fiind si imbracata in costum de baie. Sa vezi numai spatele genunchilor ei, degetele de la picioare cu oja rosie...desigur trebuia sa sufar. Mai imi arunca un san peste fata si urlam, oamenii se uitau la mine, eu ma prefaceam ca ma uit si eu dupa netrebnic. Soarele incepea sa se ridice molcom si cam imi ranjea animalic caci stia ce se petrece. Eu, asuprit, atacat din toate colturile, ma ridic cu greu si ma tarai pana la cazare. Rostogolit de o batranica inevoitoare ma insurubez in pat. Si atunci, odata cu opritul respiratiei mele si a vantului afara si a valurilor, o aud soptindu-mi: Mmmmm, Neata.