Do resuscitate!

Ce muzici ni se zbat in piept
cand aripile aspre ne bat fulgii
cand ciocurile musca din cutie

pe ce muzici vom fi ingrobati
cand vor fi evadat si carcasele noastre
ramase sub soarele fatarnic
vor fi rontaite sistematic de tramvaie

caci indeajuns de ironic
e posibil sa fi murit in piata unirii
in statia de tramvai stau sine
si pe sine stau oameni

de ce muzici sa ma agat acum
sa ma traga de pe linie
si sa imi traga linie
de aici nu mai primesti imprumut

voi fi murit sper acum bine
indeajuns de mult si de puternic
pentru un timp indestulator
indeajuns de mort

imi culeg bucatile de coasta
si sug sangele de pe ele
carnaraie multa, mirositoare
de calitate, tanara, frageda

camasa sfasiata imi face din nasturi
semne disperate
mi-o voi uri azi
caci e murdara

imi azvarl o mana peste tine
sa vad daca esti indeajuns de rece
si ni se lipesc falangele
se lipesc intre ele, ranile

papucii zburda prin statie
si eu mor in sosete
fara cuseturi
si fara cateva degete

am ochiul tau la mine in piept
sarit pe furis in accident
se rostogoleste pe perete
si se balaceste in sange

tu iti poti misca gura
si ma musti sec si neasteptat
vrand sa tip imi pica urechea
si lumea atunci chiar rade

suntem un circ ce ar trebui
sa se rostogoleasca la vale
spre alta statie
eventual spre casa

piciorul drept da semne
si mi-l smulg
sfortarea fiind prea puternica
el sparge un geam, cam scump

iti iau cinci minute de zambet
sa ma fac frumos
imi fac parul cu sange si praf
si ma spal pe fata cu limfa

te scutur si iti cam sar cateva degete
iar 2 coaste se infing intr-o doamna
mai pun geaca pe unde
lipseste carne

piciorul aport!
sare neasteptat la loc si asteapta
cuminte dar ischemic
pe celalat sa inceapa

te sprijin si apoi te arunc
pe banca sa ne tragem duhul
in timp ce tramvaiul
treiera bucati de creier ramase

sunt victime ale luptei
sunt amintiri in care am luptat
cu cine am luptat
pentru ce am luptat

cineva inimos vine
sa spele cu sapun sangele
pentru ca tramvaiul sa nu alunece
sa cada peste noi, morti

banca scartaie sub greutatea
sangerarii noastre nesperata
si ma simt
ca un strigoi gol ce sunt

te rostogolesc si ma smuncesc si pe mine
ajungem in statie
alti spectatori dar aceleasi zambete
omenesti, crestine

voi a dormi
sa mi puna la loc
toate celea ce suna si curg
eventual sa iti gasesc ochiul

prim cinematograf ce ne tii
iti juram scaune curate
sau cat mai curate
pentru ca rani avem

te las pe un scaun obisnuit
iar eu cad ridicol langa tine
rece si adormit
putred dar sincer

se face de cu seara
si filmul scanceste sa inceapa
eu musc din gatul tau
sa vad ca razi

si radem, mai morti ca niciodata.