Oras. al doilea San si jumatate.

Sa te imbibi printre strazile orasului e un mirific exercitiu de stergere a tuselor rotunde definitorii pentru un autosuficient calator prin propriile vise.

PALAT. Treceam cu autobuzul pe strada Palat. Castile si implicit muzica din ele imi tineau de cald iar singuratatea nu era auzita caci volumul era destul de mare. Am privit fereastra de la turnul dinspre strand cu o anumita emotie spirituala. Nu cu o frica de divin ci cu un respect pentru profanul de toate zilele ce se inconjura in asa mult sacru incat atrage dupa sine singuratatea. In acea seara, dupa ce autobuzul meu a trecut zgomotos, dupa ce toti de la terasa de alaturi si-au inchis prohaburile ce tin loc de gura, dupa ce betivii isi faceau de lucru cu tufisurile din jur si dupa ce visele mele ma lovisera asa tare ca adormisem, omul de servici se trezi. Ion se culcase devreme, de la 8 caci trebuise sa curete dupa muncitorii de la camera din capat. In planul de renovare al Palatului, curatenia postrenovare se face camera cu camera iar locul lui Ion este de o mare importanta. Precum este si curatenia in viata lui. De obicei isi tinea noptile destul de libere de incidente, carpa numit somn adanc nu il lasa la greu decat uneori. Si nu, nu se trezea cu sudori, respirand greu si nu avea o senzatie apasatoare in piept. Si nici acum nu avea. Se ridica in capul oaselor, sa sterse la ochi si lasa lumina gri sa ii denunte inca odata prezenta in holul lung, printr-o umbra lunguiata ce in pofida lungimii, era foarte fidela semivietii ei intunecate. In aceasta noapte nu era singura. In acel hol singuratic era in sfarsit intreataiata. Se ridica in picoare si iesi pe usa. Se apropie de a 2 de pe dreapta, care era intredeschisa. Umbra ce incalca proprietatea privata curata a viselor omului de serviciu era destul de nabadioasa. Parea mofturoasa si departe de a-si gasi in curand linistea in vise. Asa ca Ion deschise usa cu aceeasi naturalete cu care o inchise mai apoi, pentru a se intoarce in vidul sau nocturn, cu un vis pe zambetul de pe buze. 2 pereti mai incolo, Anca ii soptea cu o voce transpirata in urchea lui Andrei: Cum a fost?

ARTISTUL. Sa ne apucam de vena ce ne atarna pe langa mintile plesuve
si sa o culegem in timp ce creste, pentru a avea in sfarsit dovezi
pentru a ne condamna in sfarsit la o saptamana numai cu noi insine
urmata de o epurare eficienta
caci e cam inghsuiala in mintile unora
pe cand unii dau faliment.

va urma.