primul San

Odata prinsi in jocul centrifug al curbei monotone zilnice, cam abrupta ea asa
ne stingem numai in scrumiere calde si neaerisite, garnisite cu ramasite de trabucuri de aseara
negre, mari, cu urmele salivei uscate, si toate astea pisate in vizorul si asa ingustat de soare.

Ei, sa ma spargi ca un balon de ciment, tu calator infestat cu bilete de calatorie falsificate la calculator
si sa te zgarii cu privirea mea posterior-superioara, de altfel total benigna.
Ce credeti voi, ca odata umflat de la caldura cadavrul meu va va repugna? Nu, deloc.
Ma veti imbratisa si mirosul plin de avorturi ale porilor mei descarnati se va amuza in narile voastre prea incapatoare.
Nestiutorilor! Cum sa ma cereti in casatorie cand nu ma puteti desprinde de pe asfaltul topit din jurul meu?

In autobuz e multa lume frumoasa, cu gauri de 0.5 mm fix in dreptul unor gauri de anul trecut, de acum 2 ani, de acum 3 ani...
Si tot asa e si limita uscata a transpiratiei pe peretii autobuzului foarte frumos.

Crancena scursura a dejectiilor aruncate nevoit la gunoiul murdar al bisericii nestimate
sta si se jura ca nu va mai injura fetele frumoase, ci numai destrabalatii aceia...cu nume si apcuaturi idioate. La dracu!